Îți faci culcuș din coarnele căzute
de-a lungul vieții, să te odihnești.
Un animal scăpat din fugă ești,
pierzîndu-te-n fantastice volute.

Fiorul luptei, vag, îl retrăiești
și-n rănile definitiv cusute
ai pus, întreg, de sare, un grăunte
ca, uneori, din somn, să te trezești

simțind durerea. Mîna ei din gît
aruncă sîmburi peste tot întinsul.
Dar deșteptat ca dintr-un vis urît

ai să descoperi, mut, că tu, învinsul,
nu vei fi liniștit atîta cît
stăpîn peste suflare-i necuprinsul.