Am sîngerat cît un apus întreg. Acum
stau gol în mijlocul încăperii ca o
vază rară în care nimeni
nu pune flori de teamă să nu-i
scadă valoarea. Sunt licitat la sume
fără egal, toți uită că prețul
a fost plătit deja.
Aștept să se nască un copil
și să mă spargă, luîndu-mă la țintă
cum iei vrabia de pe gard. Atunci
m-aș simți iarăși viu. Din fiecare ciob
i-aș face cîte un zmeu colorat,
să aibă ce înălța în cer.