Bocanci –
Scălâmbi prin glod târșesc,
Picioare reci ce amorțesc.
Ciorapi cu găuri în tricot,
Roase de unghii cât un cot.

Purtatu-s-au din ani în ani
Și duși au fost pe gologani.
Cu ștaiful șubred au ajuns,
Podoaba unui om netuns.

Când noaptea vine pe sub pod,
Pitiți îi ține de norod.
C-așa stâlciți, cu vârf tocit,
Îl poartă mâine la cerșit.

Când ninge, plouă, sau torid,
Crăpate tălpi cară timid.
Duhoarea grea de putred os,
Alungă simțul de frumos.

Sărac –
Cu duh nepricopsit
Și-n țoale grele-acoperit,
Își poartă umbra prin altar,
Să uite de al vieți coșmar.