agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2055 .



Fabula
poezie [ ]
vise

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Flora48 ]

2008-03-23  |     | 




I
Se pare cã în vremuri foarte-ndepãrtate,
De unii foarte mulþi, aproape-uitate
Peste pãsãrile codrului domnea un vraci.
Treburile cârdurilor mergeau strunã toate,
Cãci vulturul cu calm ºi cu dreptate,
Certa pe una,alteia-i da poveþe,
Arãta fiecãreia cum sã-nveþe,
Cã-n codru munca trebuie impartitã,
Cã hrana nimãnui nu-i gratuitã.
Nori plumburii pe cer se adunarã,
Intinse aripi mari vulturul vraciul,
Si spre apus se îndreptã sã zboare.
Rãmase fãrã vraci o vreme, ciripirã
Cum le era de altfel obiceiul,
Care din ele are glasul cel mai tare,
Sã dirijeze pãsãrile-n codru.
Dar dupã lungi si aprige discuþii,
N-ajunserã la nici un rezultat,
Când într-o zi,
Pe-o aripã de vânt soseºte vestea,
Cã din apropirere dintr-un luminiº,
Codobatura-n chip de vraci soseºte.
In zori de zi, cu plisc plecat,
Tot neamul pãsãresc din lãstãriºul tânar,
Dau aripa cu noul vraci,codobatura.
Aceasta…nemultumitã-n parte,
C-a trebuit sa pãrãseascã, LUMINISUL
Va trebui sã ciripeascã … tare,
S-o poatã auzi tot lãstãriºul.
Fâlfâind din aripa le trimise la treaba,
Iar ea se aºezã la umbrã pe o creangã.
II
Trecu o vreme pentru-acomodare,
Codobatura cântãrea deodatã totul,
Uitând cã trebuiesc grãunþe pentru iarnã.
Un grangur, culese de prin vecini o floare
Si o aduse-n dar codobaturii.
Aceasta mirosind gingaºa floare,
Inchide ochii când…balanþa scade.
O gaiþã porni atunci furtuna:
Cum? N-adunã graunþe toatã lumea?
Atunci de unde au grãunþe pentru hranã?
Oh! Si neamul pãsãresc se face de ocarã.
Nemulþumite se-adunarã toate,
Sã þinã sfat în mijlocul pãdurii.
Codobatura aflând cauza nemulþumirii,
Ridicã glasul,
-Voi sunteþi un stol mare…
Iar eu sunt numai una…
Si-apoi ce mai atita tevaturã ,
Pentru-o graunþã , douã
Rosti codobatura.
Vazând cã nu-i dreptate, în mijlocul pãdurii
Si-au pus prin scorburi reserve pentru iarnã.
O rindunicã în zboru-i avântat se abãtuse,
Prin lãstãriºul tînãr ºi sfatul auzise;
“Cirip, cirip! Deºtepte sunteþi toate, nu zic...
Dar dacã-n capul omului cât e de mare,
Aceastã rezolvare nu-ºi aflã încã locul,
Cum a-þi crezut voi simple pãsãri care,
Nu ºtiþi decât sã adunaþi cu ciocul,
S-aflaþi în codru rezolvare ? cum oare?

(Morala: Nu numai în stupi sunt trâtori.)
Flora.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!