Versul acesta nu e demn de lanțurile
pe care le porți în tine oftând.
E doar o croială din petice
lipite cu o bandă de scotch.

Nu-l citi. Se cântă.
Si înainte sa te așezi confortabil,
ia o pastilă! Fă-ți o cafea!
Orice, dar nu-mi mai scrie rânduri din tren.

Mă plictisește geamătul tău:
m-ai facut și ținta, și idol.
Ma biciuiești cu versurile tale
ca apoi să mă mângâi,
să mă poți supune.

Nu-mi mai scrie din tren:
nu-i nimic supranatural în a călători.
Nu vezi?
S-au dus naibii vacanțele, terminalele, gențile,
destinațiile, locurile la geam.

Nu-mi mai scrie de nicăieri,
vreau sa închei povestea asta pasageră.