Clopotul hrănit cu sufletul unui prunc
se zbate între cer și pământ

bătăile ca o flacără mută
răsfiră suferinți printre vorbe

sânii secați ai femeilor bocitoare
agață pustiul de uși cariate de lacrimi

liniștea plecată în cuvinte spre cer
îndoaie genunchii întru binecuvântarea zilei

cerul pregătește nunta unui înger

cineva umblă prin mine cu o întrebare

unde mă duc...