Mii de vremi în zare privirea ta uitată
M-așteaptă din chinul meu din mare
În mii de zări lăsată;
Ești farul ce veghează noaptea
Și întoarce vasele la țărm ,furate
Din mii de vremi îndepărtate.

Mușcăm din țărm,sărata mare
O sorbeam, însetat de luminița-n negură
Când pășeai în zori pe pernele albe în visare
Trupu-mi rătăcit în mare și privirea ta cea pură .

Ne uneam în depărtare;
Tu cu cerul eu cu marea ,
Eu albastrul și tu floarea
Iubirea mea furată pe aripi de visare.

Genunchiul drept cade pe Lună,
Răstorn Pământul cu o mână ,
Marea se ridica-n nori
Îngerii îi vezi,zburând cu ei.

Aripi de rouă mă ridica
Iar tu în brațele-mi întinse
Ne ciocnim în furtuna sufletului
Tu ești floarea eu sunt marea
În care tainic noaptea curg lacrimile-ți dulci.

Buzele lipite ca două magnete
Busolele roteau invers ceasului,
Timpul se-ntorcea și se învârte
Înainte și înapoi de acum pân la Big Bang.