Pe masa asta toată lumea și-a lăsat urletele,
Anestezicul expirat nu-și mai face efectul.
Iar calotele glaciare se topesc.
Doctore! Ai scris lobotomie?
Măcar lasă-mi amintirile colțuroase
Să râcâie și ele în legea lor.
Pietrele la suflet nu omoară.
Ce fel de doctor ești?
N-ai nici măcar ustensile,
Pensetele și bisturiul au ieșit la bară
Și fac bungee-jumping cu masca sterilă.
Mai nou, ultrasunetele împrăștie durerea,
Reject. Eliminarea scaunului.
Asta a fost. Purgativul m-a curațat de toate amintirile
Și cipul anunță zorii unei noi circumvoluțiuni.
Viața ma caută, mă vrea.
Pat – duș – cereale – metrou – job – pauză.
Casă – masă – duș – dinți – pat.
Sex? Ce trebuie să fac? Dormi!
Noapte bună! Am lăsat fereastra deschisă
Iar visele se vor zgribuli pe tablia patului
Privind întunericul ce colcăie
Și-mi ronțăie picioarele.