agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-05 | |
pre_text
pentru că de trei zile plouă nonstop și apa a ajuns pînă la ferestre nicio fărîmă de soare și oamenii se sufocă sunt pe cale de dispariție pentru că nu se cunosc între ei pentru că am luat bormașina și am găurit pereții zicîndu-mi că fac o traheotomie și că nu lipsa de aer omoară ci respirația lacomă pentru că n-o să-mi lipsească prea multe doar niște procese verbale pe care le făceam pentru mama și meșterii cocoțați pe acoperișul bisericuței ca niște ciocănitori uriașe pre_bușire să presupunem că într-un sat noroios un bunic stă să moară și singura care-i șterge sudoarea e hemipareza nepoatele se strîng la pieptul lui ca primii oamenii într-o cavernă să presupunem că din două miliarde un tată se trezește dis-de-dimineață și singurul lucru mai important care i se va întîmpla peste zi e o tomografie el știe asta dar amînă momentul vrea să mai simtă o dată cum îl furnică aftershave-ul să mai presupunem că mă gîndesc la sex ca la sfîntul maslu pe care preotul se grăbește să-l dea muribundului pre_text pentru că am dormit chircit pe covor și m-am trezit secționat ca o arteră femurală pentru că ți-ai mai fi dorit o noapte în care să te strig pe nume în timp ce ejaculez pentru că mi-am izbit capul de toți pereții jumătate de oră să nu mai aud vocile care urlă unde mă-ta te duci și unde-o să dormi pentru că cei mai mulți dintre noi își fac bagajele așteaptă cuminți un microbuz subteran care să-i ducă în piața matache ori undeva unde s-o ia de la capăt pre_bușire 18 ore pînă la primul contact 18 ore pînă la primul om 18 ore pînă la descompunere peste oraș s-a așezat un aspirator imens văd pe fereastră cum suge copacii oamenii se țin de borduri plouă nonstop mă gîndesc dracul nu e chiar așa negru în caverna din piept femeia mea pictează vînători reușite apele s-au retras spaimele s-au retras mi-au lăsat mîna dreaptă piciorul drept ca o turmă de elefanți alveolele zdrobesc aerul după fiecare orgasm femeia mea își linge degetele îmi desface sternul ca pe o canapea se întinde și doarme
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate