Iubirea ta cu aripa neruptă,
În mine-a prins să sângere lăstari,
De nopți și de beție ne-ntreruptă,
Cu foșnete uitate sub arțari,

Mă fulgeră fantasmele frumoase,
De lebede care plutesc pe lac,
Și dorul urcă lunecând prin oase,
Iar nuferii în mine se desfac.

Te prind la piept în plină insomnie,
Unde dorințele-s de necuprins,
Și noaptea varsă numai iasomie,
În focul care încă nu s-a stins…

Și te sfărâm împurpurând tăcerea,
Cu sunete de Mozart sau de Bach
În noaptea ce se scurge-n noi ca mierea,
Și-n păsările nopților ce tac.