gândesc într-o altă limbă,
mai veche, mai aspră, mai grea...
încărcată de mușchiul veșnic verde
al bogatei istorii.

gândesc într-o limbă străină
ademenitoare ca vinul
ce-îmbată simțirea
dar nu reușește golul sa-l umple.

vorbesc într-o limbă necunoscută
să mă fac frate cu dracul,
până trec podul,
însă sufletul mi-e plin
de eternul cuvânt, dor.