Răutatea și prostia
În lume s-or împrăștia…
Fudulia și neștiința,
Rude sunt cu neputința.
Tâmpenia și josnicia,
Rude sunt cu nimicnicia.

Răutatea-i mare-n lume,
Ca un cuib de viespi, aș spune…
După cum o vorbă zice,
Nimeni nu mă contrazice:
“Prostul nu e prost destul,
Până nu e și fudul!”

Ca să termin așa, anume…
Lumea-i lume și nelume.
Degeaba încerci, măi frate,
Să le-ndrepți acum pe toate.
Lasă ciudații la o parte
Și-ncearcă să mergi mai departe!