Nu am cuvinte să-ți pot spune,
câte de-atunci s-au întâmplat.
S-au petrecut atâtea lucruri,
și multă vreme am colindat.

Dar a rămas, aceeași, mama,
în același loc, neschimbător.
Și parcă ai dori să vină,
acele vremuri de amor.

Casa, sa-ți fie iarași plină,
să vezi copiii laolaltă,
dar ști prea bine că-s departe,
și nu vor reveni curând.

Urâtă e singurătatea,
și timpul trece atât de greu,
e mare ziua, e lungă noaptea,
să nu-ți vezi tu copilul tău?

El a plecat peste hotare,
lasând in urmă un suspin,
nu își găsește alinare,
și-i vine câte-un dor nebun.