În camera obscură,
Cu lampa amoțită
Adorm cu capu-n palmă...
Cu inima neliniștită.

Un freamăt mă încearcă
Și picaturi sărate
În porii pielii se îneacă,
Și gându-mi e departe...

Un vis amar mă fură,
Văd zânele plângand
Și zmei printre furtună,
În gânduri mă afund...

Și vulturi cad în valuri,
Cu aripile frânte
Și înfundat se-aude
Cum apa ii inghite...

Dar dintre nori răsare
O rază de lumină
Și apa rece-a mării
Devine calmă,lină.

Și zarea e cuprinsă
De dulcele mister,
O flacără aprinsă
Coboară dinspre cer...

Tresar și mă ridic...
În camera obscură
Nu am văzut nimic...
Doar umbra-mi cea lugubră.