ei încearcă mereu să înțeleagă
de ce ne aflăm la capătul firului
de ce suntem întotdeauna acolo
unul față de celălalt
prietene

ei ne descos rănile
ieșim pe rînd din ele
verdele meu e întotdeauna mai crud decît al tău
dar la fel de fragil
există dureri care ne activează memoria
vom privi cu luciditate
în urmă
acolo unde ei încă încearcă să ne demonstreze

ei nu înțeleg pentru că nu simt
suntem încă atît de calzi
că aerul însuși e un frig
ca un frison
între noi