Am privit în oală...
mintea-mi era goală
nu găseam nici măcar o idee

am căutat o cheie
să descui
cămara sufletului

dar ușa era descuiată
ce nevoie ciudată
să intru și să scotocesc

printre file nescrise
pătate de vise
și sertare

le deschid... și doare
atâtea sentimente adunate
nesortate

cad toate
peste mine, grămadă
adevărată șaradă

cu iz de tristețe
și fiori de primăvară

așa că ies afară
și răsucesc în broască, cheia

doar asta era ideea