porți lumea în tălpi
fără să îți lovești gleznele de inimă
am să mă îngrop spre genunchi
să te dor când nu mă cunoști
să te urc până la piept să îmi spui de ce
îți sunt doar un trecător

poate că ar trebui să mă opresc
pe al treilea trotuar
să îmi scot asfaltul din viață
să sângerez iubire
apoi să mă usuc
așa
ca o pictură abstractă în mijlocul orașului

ultima dată când ne-am văzut
gândurile se îngrămădeau să mă vândă
îmi căutau un preț indiferența ucide
nu le-am întrebat cine te dezbracă
știu doar ca era toamnă și
mă ridicam sprijinit în idealuri ude