Urc ziua în tren
îi decupez conturul
și o așez în compartiment
alături stau eu
un străin care s-a dovedit a fi aerul
și timpul cu bagajul de secunde între picioare.

Noaptea așezată obraznic și indecent
pe lucruri și oameni
o mut undeva la margine de văz
sau într-un parc vopsit în negru
smulg timpul din mine
și îl pun la marginea plictisului
sau pe o bancă în parcul vopsit în culorile secundelor
face cunoștință cu noaptea
care îi dăruie un vis feeric
discută aprins
încercând să stabilească
cine este bărbat
și cine este femeie.

Am înlocuit sângele cu aerul
pentru a respira lăuntric
am prins ziua și noaptea
le-am îngemănat
și s-a născut pruncul
unui alt timp.