Cușca fără gratii


Mă-nvârt în cușca fără gratii
și mă izbesc de vene triste
și de reproșuri mă izbesc
Din coardele vocale întins-am nesfârșite vâsle
Înaintez
semnând cu furculița înnodată
pe mărul plin de sâmburi
pe șarpele cu pene
pe gușa îndesată de scuipat
și pe ecoul nemilos
îngenunchiat
Inima îmi dă târcoale
cu toba ei de tinichia
M-agâț cu dinții de icoane
și strig la îngeri și la mine strig
Mi-e frig
Am oasele de gheață
subțiri ca niște ace
Sunt lespedea pe care se înmulțesc fachirii
cu strigăte de păsări hăituite
înfipte în albul ochilor
adunați la răscruce
acolo unde vânturile se sărută
Din sarea lor învolburată
se hrănește umbra destrămată a copacilor
și hăulitul lupilor la lună nouă

Mă-nvârt în cușca fără gratii
prin aerul schimonosit de timp
Arunc cu pielea mea-ncrețită
ca un năvod tocit de ape
în visele cu mutre împăiate
în dinții cu gingii îndoliate
în fluturii topiți de ploaie
în plânsul ce retina mi-o jupoaie
și mă prefac în viitură
culcând în iarba înfrunzită
podoabele din paitră dăltuită
mestecenii cu viața scrijelită
și inorogi și îngeri și ispită

Mă-nvârt în cușca fără gratii
mă-nvârt și tot mă-nvârt
și iar mâ-nvârt