apăs pe butoane, reglez răcoarea din seara asta
vârsta pe care vreau s-o am
într-o colecție numismatică
relațiile
bătute cu ciocanul pe ilău
așază ouăle sub cloșca discuțiilor
cumințenia mea seamănă cu o balenă
înverzită de algele
presupunerilor
strecurăm printre cuvinte un suc mai tânăr
nu cel mai potrivit

din cauza asta devenim bonomi
amanții și amantele se înverzesc
până la valoarea nutrițională dată de punctele de sudură
dintre polii sexuali
aș merge cu tine
într-o cabină electronică, pui banda cu sex
și lucrezi până te-nțeapă o furnică roșie
duce problemele de conștiință spre casă

fabula rasa
într-o zi, un profesor avea curajul de a se duela cu dorința transformării în cablu de date, o detașare malevolentă de factorul pedagogic și strictețea unor dureri de măsea. un elev este mai ușor decât aerul, o elice care produce condensarea, o tandrețe atinsă numai de testele de inteligență, dar intensitatea care ghicește boala e din tweed sau un saxa coburg strivit într-un accident de motocicletă. de la noblețea profesorului până la gardul elevului sunt flori. pentru a avea un tablou complet falsificat, e de la sine înțeleasă precizarea că animalele împrejurărilor ne dau târcoale permanent.


după luptele de la turtucaia, când bunicul
trebuia să-i spună bunicii că e pregătit să-l facă pe tata
bunica a cheltuit aurul familiei
în seara asta ajung la mine
urina cailor înșeuați pentru luptă
și gustul acrișor al aurului

doar printre lăstarii plantelor decorative
lumina de seară descleștează pelicula
mâlul se usucă pe obiectele nefolosite
cucăi pe marginea scenei
pe cotorul cărților

scenele de război au fost specialitatea mea
până la laurence sterne și bătălia rănii din scrot
atunci am spus că lectura în pat poate fi periculoasă

fabula crasa
singura asemănare între tranșeele bunicului și fosele mele nazale constă în percepția asupra mizeriei. așa stau lucrurile și între un războinic și un elev. fuck! treptele duc în amfiteatrul unde trebuie să mă rușinez, să-mi pierd viața printre decolteele penelopelor de 16 ani care așteptă calul troian sau pe iscusitul uliseu vlăguit de zei, războiul acesta mi l-a spus bunicul pe pământul gol. când îmi desena cum au trecut elefanții lui hanibal prin urechile alpilor. de data asta eu sunt animalul care trage după el carul de luptă al istoriei. țurțurii de spermă ai soldaților din tranșee.


circulația periferică e ok, căldărușa odihnei fierbe
uite, n-avem nevoie de cuptoarele cu microunde
să dăm înapoi prin căldura creierului
amestecul de personalizare
și văgăuna unor grețuri de seară
indiferente

sclavii revin la vechile ocupații
pe 7 mai
în 86, mă trânteam pe covor și lăcrimam de bucurie
când duckadam prindea mingea
simțeam că podeaua e o curvă din sevillia
care-și freca țâțele noroite

apoi mi-am dat seama că-s dinamovist
n-avusesem orgasm. acum apăs pe butoane
mă chinui să mai prind o dată
războiul de la sevillia, duckadam semăna mai mult ca niciodată
cu bunicul