Te văd pe fundul fiecărei sticle
Consumate pe-ndelete –
Șapte țuici legate-n minte
uite-așa rămân fără cuvinte
mă uit în jur și nu-mi dau seama
cred că iar mă ceartă mama
ascunde și sticla, vine și tata
o ia el și p-asta…
dar las’ că-mi cumpar eu alta și gata!
mă doare și prostul de pe umeri
urcă-n mine liftul cu cele trei beri
of, nu înteleg nimic
cred c-aș mai bea un pic
un pic mai mult să uit de tine
căci am uitat de mult de mine
cum nu pieri tu, cum piere vederea?
cum nu dispari, cum dispare averea?
cum dori tu, cum doare durerea?
cum pleci tu, cum pleacă fericirea...
Încerc să mă scol încet
Cu pași atenți mă-ndrept spre bufet
Acolo, mai unul, mai altul
Își plâng amaru, unul la altul
Mai unul, mai altul, și hopa, și eu.
Mă așez pe un scaun, să văd îmi e greu.
Respir ca dragonul cu părul vâlvoi
“Ce vrei?” “Să beau! răspund, asta eu voi!”
Și dă-i și trage-i, mă prinde târziu
De tine-am uitat te-ai dus pe pustiu
Eu râd cu gura plină de carii
Ceilalți m-ascultă și-mi fură toți banii
Dar lasă-i să bea că și eu vreau să beau.
Acum emit semne obsecene spre bar
Domnița-mi raspunde la fel de vulgar
închide caietul, refuză să-mi dea
Așa cum se dă pe câra-câra
Mai vine ș-un prieten, nu-l recunosc
și pleaca ș-acesta, că-njur prea scârbos.
Rămas cu paharul golit râd-nainte
Nu oamenii, tu, mă lași fără cuvinte!
Dar chiar de te zăresc acum aievea
Tu nu-mi mai poți strica plăcerea
Însă mâine dimineață, printre gene
Peste mahmureală și migrene-o mie
Chipul cărei fete crezi tu că s-așterne?
Oh, era un vis.. dar cred că l-ai uitat
Cuibărită-n așternut la altul în pat.
Ca și sufletu-mi, patu-mi e gol și el
Și nici nu mai dorm în el mereu
Dar si camera! Și ea e tristă.
Parfumul tău, în aer, înca mai persistă.
Mă intreb în noptile fără de somn
Mă intreb și eu, așa… ca orice om
Dacă azi nu știu unde vei fi
Oare mâine... de ce nu vii, de ce nu vii??
Știu că nu am căpătâi
Cu mine casă, nu ai cum să pui
Un pui de om, dar, sunt și eu
Iubire-aș vrea, iubirea ta!
Și ți-aș da luna și vreo două stele
Să nu te văd pe fundul sticlei mele!