Drumul este fără întoarcere;
ne-am rătăcit în minciuni
și am pierdut singura cheie
în amăgirile întunericului din noi.
Șoaptele gurii tale perfide,
femeie
ne fugăresc ca viespile pe amândoi
iar eu nu mai am încredere și putere
să aprind cu iubire
nici măcar o scânteie
ca să alung devastatorul roi.
Până și mângâierile palmelor tale
cândva vrăjite,
nu mai sunt calde și moi,
au devenit dureroase
și-mi ard carnea
de spasmele regretelor răscolită.
Ai înnecat într-o mare de chinuri
și sufletesc noroi
speranța ce a rămas neâmplinită
și ai tăvălit cu iluzii deșarte
tot ce era mai bun în inima mea,
iar acum
fuga de tine ne desparte
și crede-mă,
nicicând nu vom mai avea același drum...