Te joci cu secundele
în palmele tale de rouă
și vrei să prinzi timpul
ce-aleargă nebunește printre stele...

Te prinzi în hora minutelor
aduse de ceasurile nopții
în odaia ta
să-ți vegheze gândurile...

Din odaie ies
în zori, spre lumină
umbre ce așteaptă
să fie sărutate.

Tu aștepți tăcută
ore-n șir, visând
la poeți ce-ți scriu
pe unde de râu.

Zilele se-ndreaptă
înspre nopți, agale
vrând să îți șoptească
de dor și visare.

Anii trec în grabă
se topesc în mers
spre eternitatea
Vidului Celest...

Cluj-Napoca, 14 iunie 2006