Scânteietoare nestemate
de veșnicie încrustate
pe cununi de stele
își ascund tainele
în oceanele văzduhului
netulburate
de cutezanța privirilor mele.

Fluturi de lumină
sub arcade de curcubeu
valsează pe o melodie lină
în cinstea timpului
venerat ca un zeu.

Răsar secunde și duhuri
din pântecele însoritului paradis
răsfățat de muzici și stihuri
plămădite de Creator din propiul lui vis.

În inimi, o aură de mistere
aprinde cu nostalgie
torțele stinselor himere
părăsite de candoare și magie.

Fluvii de păsări și doruri
curg netulburate
și înfrățite în zboruri
prin oceanul de singurătate
sub ploaia protectoare de iubire
trimisă de Divinitate.

Fulgere de dorințe nestinse
sfâșie mantia timpului
întinsă de negură și ceață
să înfrunte cutezanța visului
ce crește peste hăuri și piscuri
de care sunt prinse
doruri, iluzii, baloane, cioburi
și bucăți dureroase de viață.

Lacrimi de porțelan
picură
din voalul de nori
discret și fără elan
pe dantela colorată de zori
țesută de visători
cu migală și dragoste
pentru frați și surori.

Se topesc în inimi
florile de ghiață
sub mângâierea cugetelor
încinse
de dorința de a fi înnobilate
de regina speranță.

Eu stau alături de timp
pe un jilț și privesc
a universului măreție
și fără să clipesc
mă las vrăjit de feerica beție;
sunt viu, deci trăiesc
și cu nemuritoarea împărăție
în lumină mă contopesc,
dar pentru cât timp
numai Dumnezeu știe...