În ritm de rimă se așterne pe hârtie
din inspirație și cu subînțeles.
Definind tot ce se ascunde în materia cenușie;
descrie fir cu fir și același înțeles.
Orice idee se dezvoltă devine punct de început,
lăsând în urmă cu stupoare un fruct al timpului trecut.
La masă stau și scriu în noapte,
cu becul stins, la lampa rea;
se aud în tindă voci si șoapte,
dar nu mi-e somn și scriu și scriu cu pana mea.
Și dacă timpu-mi va permite
și voi avea idei, idei;
voi scrie totul într-o carte, ca peste timp
să o citească ei "copiii mei".