agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-10 | |
Cer un pic de tăcere
până îmi adoarme ochiul amețit de tristețe încerc să simulez somnul dar tic-tac-ul din ceas își face rondul înregistrând fiecare trecere teama se strecoară bolborosind ca o bulă de oxigen strivită sub capac sufletul pitit în spatele nopții stă pregătit de iubire dar frica mă îmbracă ca o mănușă și tac... tremur disperat de-atâta liniște nici fluturii nu-și încep zborul pe târziul din noapte lunecă teama în nuanțe de umbră o aud cum umblă desculță prin corp simt cum taie din mine cu unghia încovoiată ca o rază încerc s-o inhalez mă sufoc văd un spațiu îngust în care nu încape nicio privire zgomotele mor odată cu aerul liniștea pare un condens amputat umil și sleit de puteri încerc să mă agăț de-o rugăciune sunt fericit pentru partea rămasă din mine mă postez spre răsărit și gândul mă duce spre picătura de apă care rânjește zgomotos din robinet torturând șmecherește albul din rană... cerul fumegă ascuns mai jos doi licurici se bat baionetele de lumină ascuțite pe negrul din noapte sfârtecă tăcerea ochii îmi decorează obrazul cu lacrimi plutesc amețit repet rugăciunea dincolo de prag în cârdășie cu lumina aștept dimineața prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic... un pic mai doare liniștea cuibărită sub gene, - singura încrengătură din trup care nu iubește lumina...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate