Nu te ajung, așteaptă-mă ! Se-apleacă
O creangă-n mersul șerpuit și-l bate
Pe Blitz al meu pe laba lui de frate
Ce-n vrejuri aspre s-a rănit oleacă.

Și liniștea prin stejeriș străbate,
Îndeasă vârful norilor în teacă.
Aluna-n pumnul strâns rămâne seacă.
Se-aud târziu ecouri în cetate.

M-am rupt de zvonul lânced al mulțimii,
De gestul pus să sfârtece obtuz.
Urcăm poteci, ca să ajungem primii

ÃŽn duhul ierbii ca-ntr-un vast havuz
Ce pune frâu de raze-ntunecimii,
Să ne pătrundă tainele-n auz.


27 noiembrie 2007