mama iese încet din casă
încă o mai țin picioarele o duc până la
poarta verde abia mai circulă
sângele prin tălpile ei

e atât de lung drumul sângelui de la inimă până la
vârfurile celor douăzeci de degete ale ei
cândva mi le arăta unul după altul
învățându-mă să număr
eram cea mai tare la matematică
acum nu mai știu nici o formulă bate-mă ucide-mă că nu pot
rezolva nici o ecuație cu sinus și cosinus

mama îmi ungea pâinea cu un strat gros de unt
îmi punea o lingură mare de zahăr în ceaiul fierbinte
uneori sufla ea în cană să se
răcească mai repede să nu întârzii la școală

uneori îmi împletea cozile ude
după baie le trăgea în sus
ca să cresc mai înaltă și nu pot spune
că avea mâini gingașe nu nici delicate
simțeam în ele putere și furie

parcă o văd cum aduce în tindă
o căldare cu cărbuni și un braț de lemne
mi-a tras și câteva palme zdravene
parcă le aud pocnetul în urechi ce iarbă
deasă a crescut sub ferestre
ce greu trec ochii ei prin lentile

scoală mamă scoală
dacă ajungi până la ușă apucă-te de razele soarelui
și scoate-ți afară mai întâi capul
apoi un picior și încă un picior
mergi de la pragul casei până la salcâm
de la stogul de fân până la poartă

nu mai sta în odaie cu mâinile pe genunchi
nu te-am văzut niciodată să stai cuminte
cu mâinile în poală
scoală mamă scoală și mergi în grădină
apucă-te de tulpina mărului și lovește cu toiagul în pământ