mai 2008

1. «nu exist»

nu, nu exist, nici nu pot fi fără
proiecția în ochii tăi…
– între două iubiri eram o părere
acum
bărbat și om crescut
din inima ta…
dacă mă uiți
dispar
ca și cum ai stinge lumina…
vezi, cât însemni tu?!
…mă naști și mă ucizi ori de câte ori
clipești

astfel
aflând că exist, se cade cumva
să-ți mulțumesc
______________


2. «Altă zi nu mai am»

În seara aceasta umbră
închide-mi ușa și taci
Domnul este departe, cerul gumat
grâul amar, apa-i femeie
și altă pâine nu am…

ascut visul de muchia inimii și nu știu pulberea de pe parchet
de-i roasă din vis ori din inimă…
zăpezi bătrâne urcă din ochi, cândva elastic,
se scurge pe umeri din care aripi nu vor crește

sufletul meu s-a crezut o cetate
cu oameni politici, judecători, hamali, mahalagii, curve și hoți
gardieni și cerșetori
avea porți mereu larg deschise și pe un perete anume
oglinda cu melancolia lui Adam –
acum
mă cațăr pe ea lingând-o și limba-mi sângerează…

mirosul de aproape al visului îl simt ca o tămâie jilavă
umbră, închide-mi ușa și taci, Domnul este departe
ceasul se prelinge în piept ghem de foc
și altă zi nu mai am
______________


3. «scene pseudo…»

… mi-e vară
viile plâng cristal, stau sub butuc invocând toamnele
gâze, fluturi mă îmbrățișează, o albină
râde crăcănându-se la mine pe-o nară
astfel
o văd vacă imensă, înaripată…
o urzică bătrână sub mine, în dreptul coastei lipsă
mă întreabă de tine
un alt fluture mă pupă pe-o geană și scapă…
l-așteaptă
mica lui veșnicie
undeva pe aproape marea
mă cheamă pe diminutiv ca mama
în lanul de dincoace grâul dă-n fiert, același fluture
suspină la urechea mea acum
a nimerit floarea greșită

(stop, scena asta nu merge)

stând aici în dorul…urbei, simt
ce, nu vă vine să credeți?! Simt…

(stop, întoarcere…)
afară se dă cu gâze, stă unul cu o ,,pompă de gâze”
se dă cu soare – stă unul și suflă-n focul acela sus…
dealul pe care ochiul meu urcă agale îmi pare brusc
o mămăligă mare aburind…
(un pas înainte)
șerpuire de străzi răsucite-n minte
fruntea ține plăcuța: ,,40A pătrat-i radical din 1968 pauză
săgeată Lut”
am intrat în tunel
am ieșit, uite
un aeroport pentru vise
câteva șine de fier însă nu îndeajuns de paralele
și un pod cu un singur capăt, dincolo izbăvirea
dincoace unul cu capătul, unicul dealtfel, ține vena cu dinți de cal
dintre caii verzi de pe pereți – îi poți visa dar
nu căuta
la dinți
pereții sunt exagerat de pasivi, se uită plastic la mine când
hei… o gărgăriță pe pagina mea
,,ce faci puță mică,,…m-am fâstâcit
om mare și nu știu cum să întâmpin o gărgăriță!
…să-i dau un pic de vin, o țigară, niște euro, nu… să-i scriu
o poezioară pe giaca ei îmbulinată, chiar s-o fac să râdă
mă uit la ea tâmp
așa cum fac de obicei când mă îndrăgostesc
(stop, scena faptelor…)
ia spune mă…
păi, am tăiat o piuliță-n două semicercuri
testez piața, deschid licitație
e!
________________


4. «Inventar»

Depozitul mare
marele depozit din dreapta:
instrumentele de pedepsire
pe care umanitatea le-a confecționat
cu meticulozitate, iscusință și
determinare
o siglă enormă reflectată pe fiece obiect
,,leac împotriva anarhiei” mai jos
,, o lege proastă anti-umană e dură
dar lege… leac fricii de a fi umani” 365 de
rostogoliri
prima la stânga
încă o dată… depozitul mic
micul depozit din stânga, rafturi goale… plutea
în aerul uscat
o pană
singura învățată să scrie: iertare

…niciun instrument

între depozite, afară
cel mai afară
se întrec între ele
principiile

să semnez procesul-verbal de inventar
lipesc buricul
degetului arătător
rugina lăsată ca semn
atestă
trecerea mea pe aici
________________


5. «care titlu ar fi potrivit?!»

tic… imediat altul… tac, uite
cea din urmă secundă îmi purtase o poezie supraelastică
vie
și dacă nu o scriam pe loc, trăiam sfârșitul lumii –
așa că am scris-o, am salvat…lumea

*
la o altă secundă, una ceva mai amplă
din punct de vedere… muzică,
am probat un înțeles
așa cum probezi o pălărie –
tocmai aveam fesul de arlechin la spălat:
libertatea-i când te prăbușești în gol
când nu mai atârni de nimic –
precum atârn eu acum de atâtea nimicuri –
să alegi de ce anume
să fii agățat, iată o altă libertate, una
a împlinirii

*
să te scufunzi în această ultimă libertate și
să nu mai cauți
alt motiv venirii tale în viață…

*
din perspective moi centrifuga-i fericiri, dar
fericirea-i totuna cu tristețea, știi că te sufocă la fel
chiar dacă nu-s același lucru
*
am lepădat pălăria, gata
acum mă chinui să găsesc
poarta
de la fabrica de suflete – că doar avem fiecare
unul nou-nouț la ivire…
sau nu cumva
am unul de second hand…?!
…unul tăvălit prin țărână într-atât, încât o știe
ca pe propriile buzunare, unul bătrân și obosit
altfel, de unde a nimerit păcatele cu așa precizie
așa precizie dom’le… Nu
nu-mi convine
mai degrabă caut poarta aceea…
dacă o voi găsi
mă voi așeza cu tălpile sub cur și cu mâinile amândouă
voi cerși

*
tac…, tic… uite
nu mai știu unde-i
foaia de hârtie pe care am scris
poezia – nu, nu vreau s-o citesc
vreau doar s-o-ntreb dacă-mi șade bine
cu pălărie
________________


6. «cerc»

nu este nimeni stăpân
peste nimic
lumina nu se mai întoarce la izvorul ei
sunetul când se mai poate cuibări din nou
în coaja viorii?!
Totul se împarte și rămâne aici,
niciunul nu se are pe celălalt, iluzia-i sacul în care îndeși obsesia c-ai avut
că ai fost
pleci
fără să știi că pleci –
doar raza sărută sunetul în goana ei
fără să pretindă nimic…
și cum, din preaplinul lumii, din mustul zbaterii
din vene
plec fără să iau nimic?! Te întrebi – atunci, la ce
am venit…!
Îți zic, tu nu ai sărutat nicio frunză, la intrare
nu ai vrut să vezi nici un strop din lumină
să o fi lăsat să te străpungă
nu mai există nimic afară de
vanitatea că ești, iată
fă-ți din aceste cuvinte un cerc
________________

din «Arlechinul cu fesul pe dos» în pregătire pentru tipar
________________


Valeriu Barbu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați