Fă, Doamne, din mine-o stâncă
Să trăiesc în pacea-adâncă
A munților ce-și 'nalță fruntea
Spre locul unde-așteaptă luntrea

Vegheată de doi îngeri trimiși de Tine, Doamne,
Să colinde în lume cu ale Tale haine
De Lună și de Soare, de diamant și vers
Ducând cu ei lumina în micul univers...

Fă, Doamne, din mine-un brad
Să iubesc și să nu ard
Să-mpletesc visul cu mierea
Să colind cum Þi-o fi vrerea

Prin cătune fermecate, pe hotare-nveșmântate
Cu petale de argint ce lucesc în răsărit
Și s-ajung la Tine-n gând
Tu să râzi, iar eu să plâng...

Fă-mă, Doamne, un colind
Peste munți și văi plutind
Peste ape curgătoare
Inima-mi s-ajungă Soare...

Lechința, 25 decembrie 2006