de ce plângeți flori din glastră
când eu mă minunez de voi
îmi spuneți de viața grea și aspră
și străluciți în voie doar pentru noi

pe sângele pierdut că am lăsat
amprenta vieții mele s-a uitat
acum sunt un dor de lele căutat
ce stă pitit de aspru lăudat

mai mari ca sunetul de joacă
frumoșii paltini cu lumina glasă
sunt simplu muritor în orcă
ascuns de lumea simplă dusă

jăratic de-aș mânca ca vântul
aș sări calic în șaua cu pământul