agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-23 | |
Sunt păcătoasă, dar tu,/ iubește-mă!
În martie mi-am cumpărat/ o rățușcă de cauciuc, numai fiindcă are ochii albaștri/ și enormi ca ai lui; e galbenă și e veselă,/ chiar euforică și eu zâmbesc – știi tu masca aia de teatru, aia comică –/ și simt tot atâta cât masca și încă/ mai puțin decât rățușca. Zâmbetul meu e-o crestătură/ în lemn, strivită între șirurile de dinți, între cerul gurii și papilele gustative: un avorton de zâmbet. Sunt o Magdalenă în plus, dar tu,/ iubește-mă! Am părul ceva mai scurt, dar iubesc/ o femeie sublimă, un înger drăcesc – m-am raliat și eu la sentimentele palmierilor, ale cămilelor, ale morților… -- și respir mai ușor după ce-i văd chipul în poze – am poze mici, de ziar. Are și ea (poate-ai ghicit!) ochii albaștri… Și mai e un tip/ din două seriale T.V.: m-am îndrăgostit cum numai o dată am mai putut,/ pe la 16-17 ani. (Oare bănuiești de cine?!) …Îi seamănă la glas și la râs și/ la mimica feței și la ironie… Atâta doar că îngerul de pe teracotă e din hârtie/ (lucioasă și colorată), iar bărbatul vieții/ mele domiciliază într-o dischetă. În rest, sunt dificilă, acneică și depresivă, dar tu,/ iubește-mă! Hobby-ul meu preferat e să mă îndrăgostesc de oameni,/ care mă vor răni și de locuri cu ziduri, cu străzi,/ care mă vor răni, fiindcă n-am pumni suficient de încăpători ca să-i strâng pe toți/ și să-i port în preajma inimii. Îndoiala e pretutindeni – și rănile ei… Mă tem întruna să nu greșesc/ strada ori zidurile, să nu greșesc omul; și tot pierd și tot rămân… Singurul loc e casa asta/ și eu sunt singurul om care îmi rămân. Și mă tot întreb unde/ a început confuzia: la rol, la scenă, la piesă? Am papuci noi, roz/ și sidef de unghii în nuanță… Mă uit la mine și nu/ pricep deloc cum de sunt la fel și tot aici?! Puteam jura că m-am dat/ peste cap de 3 ori ca în toate basmele – să se fi defectat tocmai basmul meu ?? Doar L-am atins pe Pantocrator… …Și ce dacă era din frescă și ce dacă era lipit pe interiorul unei turle, ca într-un căuș de palmă?! Era de-adevăratelea și era sus – tocmai la nivelul 9 al schelei, în cerul al nouălea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate