Suntem două suflete
adăpostite sub aceeaș umbră
rătăcind nemângâiate
printre nămeți de neîmpliniri și regrete...
Ai fost fermecătoare și caldă
m-ai călăuzit ca o stea
dar fără să vreau
ți-am robit sufletul
cu răutatea mea
și acum ești oglinda
faptelor și vorbelor mele;
mă tulbur când privesc
prin tine în mine –
cel care mă căiesc
și pentru multele mele păcate
aducătoare de suferințe și suspine
vă cer iertare
cu umilință și cu ardoare
ție și Forței Divine.
Vreau să fii iar cum ai fost
plină de iubire și har
să dai vieții mele un rost
aducând speranța ca dar
topind cu lumină
întunericul adunat în suflet
care mă chinuie precum un coșmar
și-mi macină liniștea fără regret.