I
uneori scriu doar pentru că nu reușesc să mai înțeleg altfel
absența sensului
mi-ar fi placut să taci și tu
vinovat într-un fel
lasă mi-ai spus
până la urmă tot acolo ajungi
și aveai dreptate
nu ți-am lăsat semne
deosebeai numai instinctul
vinovat și el de eșec
suntem mulți ți-am spus eu
optimistă și falsă
dumnezeu ne-a lăsat singuri și râde de noi


II

seara trecută te-am iubit în sinea mea
aș fi putut chiar să-ți scriu o poezie
așa, doar să te bucuri
și să fii și tu fericit
când am adormit nu te-am visat pe tine
eram altundeva
într-un fel ciudat nu existai
dimineața m-a determinat să te uit
pentru prima oară

III

n-ar fi drept să te judec
când suntem atât de străini amândoi
eu mă înșurubez strâns în mine
de teamă să nu mă desfac