Cu nume scos din mucede izvoade
Se îndârjea să biruie tăcerea.
Își împistreau păianjenii puterea
Cu fir țesut în străvezii năvoade.

În ceara tainei se preface mierea
Și casele au devenit iscoade,
Lăsând ca huma udă să se-nnoade
Peste grădini, menindu-le-nvierea.

Trec rar drumeți. Prin curți tresare-un câine
Și veacurile ciocănesc la geam.
Pe plite vechi miroase crud a pâine.

E tot ce-n fibre tulburat mai am.
Lângă o poartă, un nesigur mâine
Aprinse-un rug pe care trist ardeam.


11 decembrie 2007