Dumnezeu s-a mutat printre petale de salcâm,
Așezat comod, mângâiat de mirosul lor divin,
Analizează existențele din priviri:

Se ivește câte un păcătos cu brațe de sânge,
Cu picioarele goale,
Cu degetele roci,
Cotrobăind prin plăgile naturii;
Câte un chip rece și câte un zâmbet șters,
Câte o mamă fără copii,
Câte o mireasă neagră,
Câte un ins fără limite;
Fecioare despletite cu trupuri de ceară.
Totul e zbucium…
Ici colo câte un înger se aprinde…

Dumnezeu și-a rezervat florile de salcâm
Oamenii au ales spinii…