În alb și roșu

La voi cum e?
La mine, mai întâi se așterne albul
o liniște rece, cu păsări fără glasuri
și câini zgribuliți privindu-și tristetea în apa înghețată
apoi caii cu nări fumegânde
și zgomotul biciului însoțit de copite
sau de râsete de copii
"Ne dați sau nu ne dați?"
și o puzderie de ochi speriați
așteaptând un semn
Dar cine să se întoarcă?
Parcă visele se împlinesc numai în ziua Crăciunului
nu e timp de îndurare
Oricum ei, ochii aceeia umflați de timp
și fără lacrimi se duc purtând amintirea
desfrâului devenit un bun obicei
abia sus se întorc spre noi
luminându-ne drumurile pătimașe
La voi cum e?
la mine, albul neclintit de nici o rază
și aerul înghețat ce sugrumă orice strigăt
și fior
se sparg în dorul orpit din zbor
și îmi pătrund în vene ca o perfuzie dulce
înroșîndu-mi simțurile dureros de trist
iar ochii bunicii mă privesc încă
Degeaba mai strig
e târziu și totuși aproape
La mine albul întotdeauna se preschimbă în roșu
La voi cum e?
Aud de peste tot clopote care bat secunda
și nu mă tem
fiindcă ochii bunicii mă privesc
de sus și totuși aproape