Deja am uitat cum să te uit, e aproape târziu,
E aproape la fel de devreme ca acum
Când încă nu știu de unde te știu,
Dacă nu cumva te-am născut chiar eu dintr-o pată de fum.

E aproape la fel de devreme ca mâine,
Ca ieri sau ca azi, ca atunci când eram mult mai tineri,
Te-ai născut dintr-o urmă de vers sau din mine ?
„-Dintr-un suflet bătrân reinventat într-o vineri”!

Deja e devreme, aproape că s-a făcut "ieri"
Și "mâine" a crescut atât de mic, prea mic
Încât nu mai știu dacă prezentul ce mi-l ceri
A ajuns să semene ușor cu mine sau cu nimic.

Aproape că este devreme, deja prea târziu,
Doar tu ai rămas indubitabil aceeași,
Ai rămas și ieri și mâine și prezentul timpuriu
Și fericirea care nu mă mai tratează ca pe un simplu chiriaș.