Ce simt eu pentru tine scumpă doamnă,
E ca fiorul unei frunze ce cade la pământ,
Ucisă mult prea timpuriu de recea toamnă,
Reprezinți tot ce am avut și am mai sfânt.

Nu sunt poet și nici n-am fost vreodată,
Aș vrea atât de multe să-ți destăinuiesc…
Ești o soție iubitoare și binecuvântată,
Și nu-ți pot spune decât că, „te iubesc”.