imaginea ta stă înzăpezită
în cizmele de cauciuc

te-aș invita la un ceai
dar n-o să mai știu
unde se termină noaptea
unde mîngîierea ta

mai bine spînzur dorințele astea
de creanga cea mai înaltă a lunii

apoi las foamea să urce
pe sub cămașa subțire