O pasăre s-a dus în depărtare,
Spre alte țări, spre-o altă zare,
Luând cu ea tot ce-i mai bun,
Tot ce trăia prin sărutare,
Ce-acum rămas-a numai scrum.

Pe aripile ei voinice,
Luase mândria mai propice,
Luase iubirea dureros zdrobită,
Și-a amorului dulci fiice,
Rămas-am singură și obosită.

O dată cu a ei plecare,
Sunase clopotul de înmormântare,
Mă scald în lacrimi prea amare,
Negru e acum a mea culoare,
O! moarte veselă! A mea floare
S-a scurs pe față și picioare,
Și n-a rămas amorul meu...

O pasăre s-a dus în depărtare,
Și s-a tot dus mereu...