Ce n-aș da să fiu și eu ca Samson,
Puternică până în vârful degetelor de la picioare,
Gata oricând să distrug cu cea mai mică suflare,
Până și cea mai frumoasă floare.

Să fiu în stare să declanșez cutremure,
Să otrăvesc cel mai misterios tărâm,
Fără remușcări aș putea să sfărâm
Cu o sărutare cel mai frumos sân.

Ce n-aș da să fiu ca Venus,
Plină de farmece și puteri seducătoare,
Frumoasă până în măduva plină de caldă licoare,
Visând la aur și la îndepărtata mare.

Ce n-aș da să fiu eu,
Cu mlaștinile putrede secate,
Pe care să cânte păsări fermecate
De mine, de pasiuni prea mult timp uitate.