ca o somnambulă ziua se perindă printre destine părăginite
fără spaima de a se prăbuși de pe acoperișul cerului
în balta plină de mormoloci a banalității


soarele o privește cu mirare dar nu-i pasă până la stingerea sa definitivă
multe vor mai trece asemenea visului prin patul său de foc mistuitor


și cum să-i pese când asemenea mirese prea mult seamănă una cu alta