scufundă-ți ochii într-un bazin cu melancolie în care
doar ei stau acolo cu pleoapele trase ca niște obloane ale lumii
îneacă-mi amintirea în durerea de ieri ce odată ne unea
lovește-mă cu indiferență în miezul ființei mele
străine, ridică-ți privirea și scuipă trecutul
înfruptă-te din scrumiera prezentului cu pasiunea păcatului
eliberează-te din dulcea minciună a existenței tale
și lasă-mă în temnița care odată a fost lăcaș al iubirii.

când vei ajunge la capătul tunelului
eu nu voi mai fi...
căci eu: „Am învățat să zbor!”