Poveste


Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu pășea alături de mine,
Pașii ni se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă:
Una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din pașii noștri
Reprezentau o zi din viața mea...
M-am oprit ca să privesc în urmă
Și am revăzut toți pașii care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că în unele locuri, în loc de două urme,
Nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieții mele...
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă
Corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenței mele:
Zile de neliniște și de rea-voință,
Zile de egoism sau de proastă dispoziție,
Zile de încercări și de îndoială,
Zile de nesuportat,
Zile în care eu fusesem de nesuportat...
Și atunci, întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reproșez:
"Totuși ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele!
De ce nu ți-ai ținut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viață,
În zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Dar Domnul mi-a răspuns:
"Dragul meu,
Zilele pentru care n-ai văzut decât o singură urmă de pași pe nisip
Sunt zilele în care te-am purtat pe brațe..."