Aș vrea să vii
sub umbra unei amintiri
să fim doar noi doi
în același gând
am să-ți aduc în dar
ultima ta mângâiere
să te pot recunoaște
tu să mă poți crede
vom privi cerul
prăfuit de stele
și pământul albastru
răscolind apusuri târzii
lacrimi de ceară
se vor topi
în palmele transparente
iar buzele noastre
se vor răni
de tăceri nerostite...

dar tu nu mai poți veni
și eu voi împrăștia
mângâierea ta
peste dimineți
cu zăpezi adormite
și ecouri tăcute