epistolele ce ți le-am scris erau uzate deja
stăteam absent pe stâncile răsădite cândva la marginea de acum a mării
și edulcoram oarecum peisajul numai depărtări valuri și miresme de alge
niciun om nicio ființă nicio privire care să gândească fluent
că lucrurile ar fi fost altfel sau ar fi putut să fie altfel dacă
noi nu le-am fi reconstruit mereu alandala cu îmbinările ca la puzzle gata deslușite
și da ți-am scris acele rânduri la second hand când deja toate ideile fuseseră epuizate
urmele pe nisip toate șterse după ce zadarnic se imprimaseră ca o carte deschisă și niciodată citită îndeajuns nu mai apucam să fim pe fază ce mai
în fine acele rânduri n-ar fi existat niciodată dacă n-ai fi apucat să le dai curs
citindu-le pe fiecare în parte
cuvânt cu cuvânt
parcă n-ai fi știut și altfel că aici peisajul e formidabil și gol