Îngerul,
Cu aripile a-mbrățișat genunchii
Și capul peste ei și-a așezat
Ca un alt fetus din rărunchii
Unei dureri ce tocmai l-anjunghiat.

Picură pe vânt otravă de cuvinte
Le mai adaugă și un zâmbet fals
În micimea răului își au sorginte
Și se-nvârtesc în ritm de vals.

Șoptesc izvoarele a clarul lunii
Îngerul s-a-mbrățișat fetal
Pe lumea asta când nebunii

Rănesc în purități accidental
El pleacă trist, se duce cu străbunii
Ucis de-otrava spusei, un pumnal
letal.