|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
■ tragedie greacă
■ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine
■ ​Mahmur în lanul de secară, Vasile dă cu ochii de trei graÈ›ii, către seară
■ doar despre cele care parvin
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
mohorâtul poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Vasile Mihalache [Rostogol ]
2008-06-27
| |
Iată ce știe un om singur-
știe că destinul a prins rădăcini,
vrea să-l despice cu o pană de lemn smulsă din aripa morii de vânt.
În el icnește o inimă neagră cu baroase și maiuri.
Știe să secere mohorul, să îl lege cu spice de grâu, să îl facă snopi, să îl urce în claie până i se subțiază degetele
și sângele luminează în iarbă ca o lumânare căzută.
Cu ciocul păsării de lemn smulge paiele, își face culcuș.
Se taie cu ciobul lunii pe față și plânge.
|
|
|
|