scârba aia mică de înger
îmi tot zăpăcește căile
bine sau rău

nu știu dacă se moare așa
înțepat, stând la pândă
poate un bum, sau un zgomot foarte puternic mi-ar astâmpăra căutarea
inima face jogging
aritmiile par trepte coboară și urcă în fiecare seară
nici nu știu la ce etaj stai
și cu cine vorbești când ești singur



suflu până îmi crapă buzele
încep să privesc înapoi
cât de încet se rup de mine brațele
gândurile
scriu despre tine
colțul nepăsării scapără un petic mânios
mișcă-te odată din locul în care
doar eu stau la pândă

e straniu cât de ușor
arunci peste mine îmbrățișări
iar eu te urăsc
te iubesc
te urăsc